Tratamentul cu toxină botulinică reprezintă injectarea intradermică a acestei substanțe, cu scopul de a ameliora ridurile de expresie
În prezent sunt folosite toxinele botulinice A și B, în tratamentul diverselor boli, inclusiv strabism, spasme faciale, distonii, tremur, ticuri, hiperhidroză, sinchinezie, acalazie și disfuncții ale sfincterului. Toxina botulinică tip A este aprobată pentru tratarea ridurilor de expresie, a blefarospasmelor și a strabismului asociate cu distoniile la pacienții cu vârstă de peste 12 ani și pentru tratamentul distoniei cervicale la adulți. Toxina botulinică tip B este aprobată pentru tratarea distoniei cervicale.
- Toxina botulinică este o proteină neurotoxică produsă de către bacteria Clostridium botulinum, în două specii – tip A și tip B, utilizată în doze infime pentru a trata spasmele musculare și ca tratament cosmetic.
Acțiune
Toxina botulinică ameliorează ridurile prin relaxarea mușchilor și blocarea impulsurilor nervoase care duc la formarea cutelor pe piele.
Rezultatele tratamentului cosmetic depind și de vârsta pacientului. La persoanele până în 40 de ani, ridurile sunt eliminate complet, însă după vârstă de 40 de ani, când linia maxilarului este lăsată, se pierde țesutul adipos și apar cutele de expresie din jurul gurii, astfel că se recomandă injectarea cu toxină botulinică în combinație cu proceduri minime de lifting sau fillers.
Administrare
Injectarea cu toxină botulinică durează câteva minute și, de obicei, nu necesită anestezie. La cerere, se poate folosi anestezie locală cu cremă care conține lidocaină. Disconfortul este minim și temporar. Zona cel mai frecvent tratată cu toxină botulinică este cea de la nivelul ochilor sau așa-zisa laba de gâscă, ridurile dintre sprâncene și cele de pe frunte.
Injectările în jurul gurii și bărbiei prezintă un risc mare de a afecta zâmbetul, mai ales dacă nu sunt efectuate de un doctor specializat în acest tratament.
Zone-țintă pentru tratamentul cu toxină botulinică
- Cutele transversale de pe frunte – ridurile atenției
- Zona dintre sprâncene – ridurile glabelare
- Zona din jurul ochilor – ridurile periorbitale (laba gâștei)
- Frunte și ochi – ridicarea sprâncenelor
- Ridurile buzei superioare
- Șanțul nazo-labial
- Asimetrie facială
- Mușchiul pielos al gâtului
De obicei, efectele injectării cu toxină botulinică sunt pe deplin vizibile în 2 – 4 zile și durează 4 – 6 luni. Odată cu fiecare injectare, ridurile reapar, mai puțin adânci, pe măsură ce mușchii „învață” să se relaxeze, iar distanța între injectări crește, astfel că, după 3 ani, este posibil să nu aveți nevoie decât de un tratament pe an.
Toxină botulinică pentru transpirație abundentă – hiperhidroză
De obicei, în cazul persoanelor care transpiră abundent, sistemul nervos este hiperactiv. Injectările pentru hiperhidroza axilară s-au dovedit a avea mai puține efecte secundare și efectul de reducere a transpirației pe o perioadă între 6 luni și 2 ani. Tratamentul constă în 15 – 20 de injectări în zona axilei și este necesară o repetare a acestuia la fiecare 6 – 8 luni.
Toxina botulinică ține sub control transpirația abundentă, blocând acetilcolina, substanță care stimulează glandele sudoripare. Hiperhidroza se poate manifesta și la nivelul palmelor, picioarelor sau feței, însă injectarile multiple în aceste zone sunt mai dureroase și pot avea o serie de efecte secundare, precum paralizia musculară temporară.
Efecte secundare în tratamentul cu toxină botulinică
Mare parte dintre efectele secundare sunt produse din vina persoanei care administrează tratamentul, o tehnică greșită ducând de multe ori la paralizia unui mușchi. Acest lucru poate rezulta într-un zâmbet inegal, imposibilitatea de a închide ochii sau a mesteca, efecte ce pot dura până la 6 săptămâni. Multe dintre aceste efecte secundare pot fi evitate cu o tehnică adecvată și dacă pacientul evită atingerea zonei injectate timp de 12 ore după tratament.
Cele mai obișnuite efecte secundare:
- contuzii temporare – datorate unei modalități greșite de injectare;
- amorțeală ușoară în zona injectării;
- umflare ușoară sau contuzii în jurul injectării;
- reacții alergice
- lipsa reacției la tratament;
- migrene (efect temporar);
- infecții respiratorii;
- sindrom gripal;
- ptoză palpebrală – prăbușirea pleoapelor (de obicei temporar; poate dura până la 3 săptămâni);
- greață (efect temporar);
- indigestie.
S-a înregistrat un număr de pacienți care nu răspund la tratamentul cu toxină botulinică, precum și o parte din pacienți care au răspuns la tratamentul inițial, apoi nu au mai răspuns la injectările următoare. Este posibil ca aceștia din urmă să fi căpătat anticorpi ce neutralizează efectul substanței.
Contraindicații și interacțiuni pentru toxina botulinică
- Reacțiile alergice anterioare, injectările în locuri infectate sau inflamate și sarcina sau alăptarea. Se recomandă precauție în cazul persoanelor care suferă de boli neuromusculare (ex. miastenie), deoarece starea de slăbiciune de după injectare poate fi deosebit de accentuată.
- Se recomandă pacienților să evite alcoolul timp de o săptămână înainte de injectare, pentru a reduce la minim apariția contuziilor. De asemenea, este interzisă administrarea aspirinei sau a altor medicamente antiinflamatoare, cu două săptămâni înainte de injectarea cu toxină botulinică.
- Contraindicația pentru sarcină sau alăptare nu este încă sigură însă s-a observat la studiile pe animale greutate mică la naștere, dezvoltare întârziată a oaselor și pierderea sarcinii. Efectele injectării cu toxină botulinică nu au fost încă testate la femeile însărcinate sau care alăptează, însă în cazurile în care acestea s-au intoxicat accidental cu toxină botulinică, s-a observat că toxina nu a ajuns până la fetus (fie prin placentă, fie prin lapte), deoarece o parte infimă din substanță ajunge în sânge.
- De asemenea, trebuie evitată medicația cu substanțe care scad transmisiile neuromusculare – antibioticele aminoglicozidice (gentamicină, kanamicină, neomicină, streptomicină, tobramicina), toxina botulinică tip B și medicamentele blocante neuromusculare (atracurium, cisatracurium, doxacurium, mivacurium, pancuronium, rocuronium, vercuronium).
Alternative la tratamentul cu toxină botulinică
Metodele alternative de a obține efecte asemănătoare injecțiilor cu toxină botulinică sunt proceduri cosmetice dermatologice, injectări cu substanțe de umplere a ridurilor, precum și creme, loțiuni sau seruri. Fără îndoială că loțiunile și cremele antirid sunt opțiunile cele mai „slabe” și cei care apelează la toxina botulinică nu au mai obținut rezultate de la crema obișnuită antirid.
Procedurile cosmetice dermatologice – dermabraziune, peeling – sunt adesea folosite în combinație cu toxina botulinică. Aceste proceduri refac suprafața pielii, utilizând diverse substanțe chimice sau lasere. Fiecare dintre aceste proceduri implică avantaje, dezavantaje și disconfort. În plus, procedurile cosmetice pot produce durere și o perioadă de refacere, în care pielea este roșie sau prezintă alte efecte secundare.